Decizia Judecătorilor din Belgia și Impactul Financiar

În aprilie 2026, un tribunal din Bruxelles a decis că România are obligația de a achita către Pfizer suma de 600 de milioane de euro. Această sumă reprezintă costul dozelor de vaccin anti-COVID-19 ce au fost contractate, dar refuzate ulterior de autoritățile române. Cu dobânzile incluse, totalul ar putea ajunge la aproximativ 680 de milioane de euro. Decizia instanței, deși executorie, poate fi contestată, oferind astfel României oportunitatea de a face apel. O cale similară a fost urmată și de Polonia, care a fost condamnată să plătească 1,3 miliarde de euro către Pfizer.

Litigiul a fost inițiat de Pfizer în toamna lui 2023, după ce România a refuzat preluarea integrală a dozelor contractate, invocând motivul încheierii pandemiei și scăderii cererii. Judecătorii au respins argumentele autorităților române, subliniind că o rată de infectare în scădere nu poate justifica modificarea sau anularea angajamentelor contractuale. Instanța nu a găsit nicio abatere în procedurile de contractare ale Pfizer.

Necesitatea Controlului Fondurilor Publice

Reprezentanții FACIAS consideră că intervenția Curții de Conturi este crucială pentru a evalua amănunțit documentele și condițiile asociate contractului ce a condus la prejudiciu. Controlul ar trebui să stabilească dacă deciziile luate atunci au fost justificate, să identifice persoanele responsabile și să propună modalități de recuperare a sumelor pierdute.

Conform articolului 140 din Constituția României, Curtea de Conturi este autorizată să efectueze astfel de investigații la cererea Parlamentului. Aceasta are datoria de a verifica prejudiciile aduse bugetului național și de a implementa măsurile necesare pentru restituirea acestora.

Contextul Achizițiilor în Perioada Pandemică

Cererea FACIAS reînnodă discuțiile despre deciziile luate în anul 2021, sub conducerea Guvernului lui Florin Cîțu și a Ioanei Mihăilă la Ministerul Sănătății. În acea vreme, România a încheiat un al treilea contract pentru 39 de milioane de doze de vaccin anti-COVID-19.

O notă de fundamentare din acea perioadă subliniază că România avea deja peste 56 de milioane de doze contractate, recunoscându-se existența unui surplus considerabil ce depășea necesarul și capacitatea de stocare. Autoritățile anticipau că o parte din aceste vaccinuri ar putea să nu fie utilizabile.

În acest context, procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) au deschis o anchetă asupra acestui aspect, având suspiciuni că România a cumpărat peste 52,8 milioane de doze de vaccin, care ar valora peste 1 miliard de euro, provocând astfel un prejudiciu considerabil bugetului de stat. Fostul premier Florin Cîțu, împreună cu Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă, sunt în prezent în vizorul cercetărilor pentru abuz în serviciu, având posibile repercusiuni legale, iar DNA a solicitat ridicarea imunității acestor foști oficiali.

În total, România a comandat peste 90 de milioane de doze de vaccin, dintre care aproximativ 16-17 milioane au fost administrate. Excedentul a condus la situații în care aproape 5 milioane de doze au fost fie vândute, fie donate către alte state, printre care s-au numărat Argentina, Danemarca, Egipt, Irlanda, Moldova, Serbia, Coreea de Sud, Germania și Ungaria. În plus, doze în valoare de 155 de milioane de euro au expirat și au fost distruse.

Perspectivă Locală

Dilema achizițiilor de vaccinuri și pierderea procesului cu Pfizer în instanța din Bruxelles a readus în prim-plan dezbaterile despre utilizarea fondurilor publice în momente de criză, un subiect de mare interes și pentru cetățenii din Slatina. Frustrarea față de gestionarea banilor contribuabililor este palpabilă, mai ales în contextul în care rezultatul este un prejudiciu semnificativ. Există o percepție că deciziile adoptate la nivel central nu iau în considerare suficient impactul real asupra bugetului și, implicit, asupra serviciilor publice locale. Cititorii sunt îndemnați să urmărească evoluția acestui caz, având în vedere că transparența și responsabilitatea sunt esențiale pentru restabilirea încrederii în instituțiile statului.