Credința sub asediu

Tinerii care au fost luați prizonieri în acea zonă au ales să-și părăsească credința creștină, convertindu-se la islam. În contrast cu aceștia, Sfantul Ioan Rusul a refuzat să renunțe la credința sa și a îndurat cu răbdare torturile provocate de asupritorii săi.

Viața de prizonier

Ca prizonier, a fost desemnat să aibă grijă de animale, iar grajdul acestora a devenit locul său de odihnă. Deși i s-a oferit o cameră aproape de grajd, a refuzat, continuând să doarmă alături de animale. Sfantul Ioan mulțumea lui Dumnezeu pentru că a fost chemat să se alăture smereniei lui Hristos, care s-a născut într-o iesle umilă, lângă Betleem.

O viață dedicată rugăciunii

Prin intervenția sa divină, grajdul în care locuia a fost umplut de o mireasmă plăcută. Ziua sa era marcată de puțin somn, multe rugăciuni și o dietă formată din pâine și apă. În fiecare zi de sâmbătă, mergea la o biserică dedicată Sfantului Gheorghe pentru a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului.

Viziuni divine și sfârșitul său

A primit, de asemenea, darul de a anticipa momentul morții sale. Preotul care l-a împărtășit înainte de a trece în eternitate i-a adus Sfânta Împărtășanie într-un măr, pentru a-l feri de fanatismul turcilor. După ce s-a împărtășit, a trecut la cele veșnice în anul 1730.

Reîntoarcerea minune și păstrarea relicvelor

În anul 1773, Sfantul Ioan Rusul s-a arătat în vis preotului care îl împărtășea în fiecare sâmbătă, dezvăluindu-i că trupul său rămâne intact și neputrezit. Îndrumat de o desfătare divină, preotul a îngropat sfintele sale moaște în biserica „Sfantul Gheorghe”.

O jefuire cu urmări surprinzătoare

Anul 1832 a adus o întâmplare tristă, când Osman Pașa a jefuit biserica „Sfantul Gheorghe”, aruncând moaștele Sfantului Ioan în foc, cu scopul de a se răzbuna pe creștini. Cu toate acestea, trupul sfântului s-a mișcat în mijlocul flăcărilor, fără a fi ars, lăsând în urmă doar o urmă de funige care se păstrează până astăzi ca dovadă a miracolelor sale.

Ultimul drum și minuni

După anul 1922, moaștele Sfantului Ioan au fost mutate pe insula Evvia, în actualul oraș Procopie.

O minune remarcabilă

Se spune că, în vremuri de demult, un stăpân turc s-a pregătit să facă pelerinajul în orașul Mecca. La câteva zile de la plecarea sa, soția a organizat o masă, invitând rudele și prietenii pentru a se ruga pentru întoarcerea lui în siguranță. Printre bunătăți se număra și un pilaf care îi plăcea foarte mult.

Sfantul Ioan a cerut cu umilință o farfurie cu pilaf, afirmând că va trimite mâncarea stăpânului său în Mecca. Deși toți au râs de această afirmație, stăpâna a ordonat să i se aducă o farfurie, gândind că o va mânca sau va dărui cuiva.

Sfantul a luat farfuria, s-a retras în staul și s-a rugat din adâncul sufletului. Cu credință deplină, a cerut să fie ascultat, iar farfuria a dispărut din fața lui. Ulterior, s-a întors la masă și a spus că a trimis pilafurile. Toți invitații au râs de spusele sale.

După câteva zile, stăpânul s-a întors acasă, aducând cu el farfuria de aramă, spre uimirea tuturor. El a povestit despre un eveniment incredibil, spunând că a găsit farfuria plină cu pilaf în odaia sa, cu numele său gravat pe margine. A fost uimit și a mâncat din pilaf, care s-a dovedit a fi delicios. Uimirea generală s-a transformat în frică și respect după ce soția sa a relatat întâmplarea.

Să ne amintim

În prezent, sărbătorim pomenirea:

• Sfantului Mucenic Iuliu Veteranul;
• Sfinților Mucenici Terapont și Eladie;
• Sfantului Mucenic Evsevlot;
• Sfantului Mucenic Alipie;
• Sfantului Sfintit Beda.